Nicolae Milescu Spătaru: Diplomație, Spionaj și Aventură din Moldova până în China

Nicolae Milescu Spătaru (1636–1708) a fost un cărturar, diplomat, călător și poliglot moldovean, a cărui viață pare desprinsă dintr-un roman de aventuri. Născut în Vaslui, Moldova, el a traversat continente, de la curțile domnești ale Moldovei și Țării Românești până la palatele imperiale ale Rusiei și Chinei. Cunoscut pentru călătoria sa istorică în China, unde a fost trimis ca sol al Țarului Alexei I, Milescu este adesea comparat cu Marco Polo pentru descrierile sale detaliate ale Orientului Îndepărtat. Viața sa, marcată de realizări intelectuale, misiuni diplomatice și controverse, inclusiv acuzații de spionaj, oferă o fereastră fascinantă asupra secolului al XVII-lea. Acest articol explorează parcursul său, bazându-se pe surse academice și evidențiind aspectele controversate ale carierei sale.

Viața timpurie și educația

Nicolae Milescu s-a născut în 1636 în satul Milești, ținutul Vasluiului, într-o familie de boieri moldoveni. Tatăl său, Gavril, era un mic boier, posibil de origine aromână, conform unor surse, deși această ipoteză rămâne dezbătută. Mama sa era moldoveancă, iar educația timpurie a lui Milescu a avut loc la Școala Domnească Sfinții Trei Ierarhi din Iași, între 1642 și 1644, sub îndrumarea lui Gabriel Vlassios. Acesta l-a recomandat pentru studii superioare la Colegiul Patriarhal din Constantinopol, unde Milescu a învățat istorie, teologie, filosofie și mai multe limbi: greaca veche și modernă, latina, slavona, turca, franceza, germana, suedeza și rusa. Aceste cunoștințe lingvistice și intelectuale l-au pregătit pentru o carieră diplomatică de excepție.

Cariera diplomatică

Milescu și-a început cariera în Moldova, servind ca secretar (grămătic) al domnitorului Gheorghe Ștefan. Datorită abilităților sale, a fost trimis în misiuni diplomatice importante. Între 1660 și 1664, a reprezentat Moldova în Imperiul Otoman, sub domnia lui Grigore Ghica, negociind în contexte politice complexe. A fost, de asemenea, trimis la Stockholm și Paris pentru a discuta alianțe antiotomane, întâlnindu-se cu regele Suediei și cu Ludovic al XIV-lea, „Regele Soare”. În 1667, a fost primit la Stockholm ca „Nicolaus Spadarius, baro ac olim Generalis Walachiae” și la Paris ca „le Baron Spatarius, cy-devant vostre Général”.

În 1671, Milescu s-a stabilit în Rusia, recomandat de Patriarhul Dositheos al Ierusalimului Țarului Alexei Mihailovici. A fost angajat ca interpret pentru greacă, latină și română la Departamentul Ambasadorilor din Moscova, devenind un consilier de încredere. Cea mai notabilă misiune a sa a fost expediția în China (1675–1678), unde a fost trimis să negocieze relații comerciale și să clarifice disputele de frontieră cu Imperiul Qing.

Spionaj și controverse

Viața lui Milescu a fost marcată de controverse, cea mai cunoscută fiind mutilarea sa fizică. Potrivit cronicarului Ion Neculce, domnitorul Ștefăniță Lupu i-a crestat nasul pentru a preveni ambițiile sale de a accede la tron, deoarece un om mutilat nu putea deveni domnitor conform tradiției bizantine. Alte surse sugerează că Iliaș Alexandru ar fi fost responsabil. Această pedeapsă, numită rhinotmeză, a fost reparată ulterior de medici din Berlin, dar i-a adus porecla „Cârnu”. Incidentul reflectă intrigile politice ale epocii și rivalitățile dintre boieri.

În timpul misiunii sale în China, Milescu a fost suspectat de spionaj. Un demnitar chinez, askaniama Ma La, l-a acuzat că a fost trimis de Țar pentru a culege informații strategice, iar misionarii iezuiți din Beijing au amplificat aceste suspiciuni. În 1676, iezuitul Ferdinand Verbiest a raportat autorităților chineze că Milescu ar fi oferit o hartă secretă a Rusiei și Siberiei, ceea ce a dus la acuzații de trădare. Deși nu există dovezi definitive, este plauzibil ca Milescu să fi cules informații economice, politice și militare, o practică obișnuită pentru diplomații vremii. Aceste acuzații au rămas controversate, fără a fi pe deplin confirmate de surse istorice.

Călătoria în China

În 1675, Milescu a fost trimis de Țarul Alexei I într-o misiune diplomatică la curtea împăratului Kangxi al dinastiei Qing, cu scopul de a stabili relații comerciale și de a rezolva disputele de frontieră din cauza expansiunii ruse în Asia. Călătoria, care a durat trei ani, l-a purtat prin Siberia și Mongolia, regiuni puțin explorate de europeni. A folosit un astrolab pentru a determina coordonatele geografice ale unor așezări și a descris cursul râurilor Ob, Irtîș și Angara, precum și Lacul Baikal, fiind primul care a remarcat adâncimea sa impresionantă.

Deși nu a reușit să se întâlnească cu împăratul Kangxi din cauza neînțelegerilor de protocol, Milescu a adunat informații valoroase despre China, consemnate în Jurnal de călătorie în China și Descrierea Chinei. Aceste lucrări, scrise în slavonă, oferă detalii despre geografia, cultura, economia și societatea chineză, fiind considerate surse importante pentru istoricii și geografii europeni. Unele surse sugerează că împăratul l-a primit ca pe un oaspete de seamă și i-a oferit daruri, dar această afirmație este contestată din cauza lipsei întâlnirii oficiale.

Contribuții literare

Milescu a fost un autor prolific, contribuind semnificativ la literatura și știința epocii. A tradus integral Vechiul Testament în română, folosind Septuaginta, traducere utilizată în Biblia de la București (1688), deși paternitatea sa este disputată de istorici precum Nicolae Iorga, care propun pe Constantin Cantacuzino ca principal traducător. De asemenea, a scris Arithmologion (1672), una dintre primele lucrări de aritmetică în limba rusă, bazată pe un original grecesc. Lucrările sale de călătorie, Jurnal de călătorie în China și Descrierea Chinei, au fost remarcabile pentru acuratețea și detaliile lor, influențând geografia și etnografia europeană. Aceste scrieri au fost folosite de iezuiți și de alți savanți interesați de China.

Moștenirea

Nicolae Milescu Spătaru este celebrat ca un pionier al explorării și diplomației românești. În România și Republica Moldova, numele său este onorat prin străzi (ex. Strada Nicolae Milescu Spătaru din Chișinău), școli (ex. Liceul Teoretic „Nicolae Milescu Spătarul” din Chișinău) și biblioteci (ex. Biblioteca Publică din Vaslui). În 2011, Banca Națională a României a emis o monedă de argint pentru a comemora 375 de ani de la nașterea sa. Lucrările sale continuă să fie studiate pentru valoarea lor istorică și literară, iar contribuțiile sale la cunoașterea Orientului Îndepărtat au avut un impact durabil în Europa.

Concluzie

Nicolae Milescu Spătaru rămâne o figură emblematică a secolului al XVII-lea, a cărei viață ilustrează intersecția dintre diplomație, spionaj și aventură. De la curțile Moldovei la palatele Rusiei și Chinei, el a navigat prin complexitățile politice ale vremii, lăsând o moștenire culturală și intelectuală de necontestat. Călătoria sa în China, marcată de observații detaliate și controverse, a deschis noi perspective asupra Orientului, iar scrierile sale au îmbogățit patrimoniul cultural românesc și european. Povestea sa este un testament al curiozității intelectuale și al spiritului explorator care transcende granițele.