În istoria românilor, Mihai Viteazul (1558-1601) rămâne un simbol al unirii și al rezistenței împotriva otomanilor. Ca voievod al Țării Românești, el a reușit, în 1600, să unească sub conducerea sa cele trei principate românești – Țara Românească, Transilvania și Moldova – pentru o scurtă perioadă, un act considerat precursor al unității naționale moderne. Printre aliații săi loiali se numără figuri legendare precum Baba Novac, un haiduc sârb care a luptat alături de el în numeroase bătălii. Totuși, o întrebare persistă în unele dezbateri istorice și populare: l-a trădat cu adevărat Baba Novac pe Mihai Viteazul? Acest articol explorează faptele istorice, sursele disponibile și contextul epocii pentru a clarifica această controversă.
Cine a fost Baba Novac?
Baba Novac, cunoscut și sub numele de Starina Novak, s-a născut în jurul anului 1520 sau 1530 în Poreč, un sat din Imperiul Otoman (astăzi Donji Milanovac, Serbia). El a fost un haiduc sârb, un fel de luptător independent sau mercenar, care a condus bande de răsculați împotriva dominației otomane. Viața sa a fost marcată de lupte constante în Balcani, unde haiducii reprezentau o formă de rezistență populară față de ocupanții turci.
Novac a intrat în serviciul principatelor române în anii 1540, dar faima sa a crescut semnificativ când s-a alăturat forțelor lui Mihai Viteazul în 1595. Ca lider al unei unități de 2.000 de haiduci sârbi, el a devenit un căpitan de încredere, participând la campanii cheie din Războiul Lung Turcesc (1593-1606), o confruntare majoră între creștini și otomani.
Relația dintre Baba Novac și Mihai Viteazul
Mihai Viteazul, născut Mihai Pătrașcu, a urcat pe tronul Țării Românești în 1593 și s-a aliat cu puterile creștine, inclusiv Imperiul Habsburgic, pentru a lupta împotriva otomanilor. Baba Novac s-a alăturat lui Mihai în regiunea Banatului în 1595, devenind un aliat esențial. Unitatea sa de haiduci a participat la eliberarea unor orașe importante, precum Călugăreni, Târgoviște, București și Giurgiu în octombrie 1595. De asemenea, Novac a condus atacuri surpriză lângă Sofia, cu doar 700 de soldați, și a eliberat Plevna cu 1.500 de oameni.
În 1598, forțele sale, compuse în mare parte din sârbi și bulgari, s-au unit cu armata lui Mihai pentru a elibera orașe precum Plevna, Rahovo, Vratsa, Vidin și Florentin. În 1599, au capturat Sibiu, iar în 1600, au operat în Banat, susținând răscoale în zone precum Mirăslău. Novac l-a însoțit pe Mihai chiar și la Viena în decembrie 1600, demonstrând o loialitate aparentă.
Relația lor pare să fi fost una de alianță militară solidă, bazată pe interese comune împotriva otomanilor. Mihai se baza pe mercenari precum Novac pentru a-și suplimenta forțele, iar haiducul beneficia de protecție și oportunități de luptă. Nu există surse primare care să sugereze o trădare directă din partea lui Novac față de Mihai.
Acuzația de trădare și execuția
Controversa apare în contextul acuzațiilor de trădare formulate împotriva lui Baba Novac în 1601. După ce Mihai a pierdut controlul asupra Transilvaniei în urma bătăliei de la Mirăslău (1600), alianțele s-au schimbat rapid. Giorgio Basta, un general italian în serviciul habsburgilor și inițial aliat al lui Mihai, a devenit rival. Basta l-a acuzat pe Novac că intenționa să predea fortărețele Lugoj și Caransebeș turcilor.
Această acuzație a dus la arestarea și execuția lui Novac. Pe 5 februarie 1601, la Cluj (Kolozsvár), el a fost ars pe rug, împreună cu doi căpitani ai lui Mihai și câțiva preoți sași. Execuția a durat aproximativ 90 de minute, iar trupurile au fost apoi expuse pe țepe. Mihai Viteazul a aflat de această execuție abia în august 1601, când se afla în exil, și nu a fost implicat direct în ea.
Istoricii consideră acuzația falsă, motivată de rivalități politice și etnice. Basta, ca reprezentant al habsburgilor, dorea să elimine influența lui Mihai în Transilvania, iar Novac, ca sârb ortodox, era văzut ca o amenințare. Execuția sa a fost un act de represiune, nu o pedeapsă pentru o trădare reală față de Mihai.
Argumente împotriva ideii de trădare
- Loialitatea demonstrată: Participarea lui Novac la numeroase victorii alături de Mihai sugerează o alianță solidă. Dacă ar fi intenționat să trădeze, ar fi avut ocazii mai devreme, cum ar fi în bătăliile decisive din 1595-1600.
- Contextul politic: Epoca era marcată de alianțe fragile și trădări frecvente. Mihai însuși a fost trădat de alții, precum Aga Leca la Mirăslău sau de generalii habsburgi. Acuzația împotriva lui Novac pare fabricată de Basta pentru a-și consolida poziția.
- Surse istorice: Documentele din epocă, inclusiv cronici și rapoarte habsburgice, nu confirmă o trădare reală. În schimb, Novac este descris ca un general demn și loial. Legendele populare românești și sârbe îl portretizează ca erou, nu ca trădător.
- Moștenirea culturală: Statuia lui Novac din Cluj, ridicată în secolul al XX-lea, subliniază martiriul său, deși inscripția a stârnit controverse etnice, atribuind execuția “ungurilor” (deși Basta era italian).
Unele surse moderne, precum videoclipuri sau discuții online, menționează “trădarea” în contextul bătăliei de la Teleajen, dar acestea se referă la trădări suferite de Mihai și Novac împreună, nu la o trădare între ei.
Concluzie
Nu, Baba Novac nu l-a trădat pe Mihai Viteazul. Acuzația de trădare a fost una falsă, orchestrată de Giorgio Basta în contextul luptelor pentru putere din Transilvania. Novac a rămas un aliat loial până la sfârșit, plătind cu viața pentru fidelitatea sa față de cauza anti-otomană. Această poveste subliniază complexitatea istoriei balcanice, unde alianțele se schimbau rapid, iar eroii deveneau victime ale intrigilor politice. Mihai însuși a fost asasinat în august 1601 de agenți habsburgi, într-un act de trădare similar. Astăzi, ambii rămân figuri emblematice în memoria colectivă românească și sârbă, amintindu-ne de sacrificiile pentru libertate.
